ORTODOXIE ŞI ECUMENISM

Ecumenism si fanatism – Conferinta Bucuresti 3 Iunie 2008

[ ASCULTA AUDIO ]

Părintele Sava Cucurakis de la Marea Lavră – Sfântul Munte Athos:

“Noi nu suntem de acord cu ceea ce a făcut Înaltul Mitropolit, pentru că Sfinţii Părinţi combat această faptă. Dacă un episcop ar face aşa ceva, trebuie să fie caterisit. Noi urmăm hotărârile Sfinţilor Apostoli, ale Sfintelor Sinoade şi ale Sfinţilor Părinţi. Sfântul Munte rămâne credincios în tradiţia şi credinţa ortodoxă. Astfel că, atunci când patriarhul latinofron Vekkos a cerut aghioriţilor să se unească cu papa, aceştia au refuzat, dând mărturie a dreptei credinţe chiar şi cu preţul vieţii. Aşa şi noi urmăm tradiţia înaintaşilor, pentru a nu se pierde dreapta credinţă, care ne conduce la mântuire. Pentru aceasta, mitropolitul Nicolae ar trebui să se pocăiască pentru ceea ce a făcut. Dacă nu se pocăieşte, preoţii din mitropolia lui să nu-l mai pomenească la slujbe, pentru că el, de fapt şi de drept, este garantul dreptei credinţe în Biserică, dar el deja a încălcat-o. În credinţa ortodoxă nu facem nici adăugiri, nici împuţinăm.”

În perioada 8-14 octombrie 2007, la Ravenna, în Italia, s-a desfasurat cea de a zecea întâlnire a Comisiei Teologice Mixte Internationale de Dialog între Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica. Au participat câteva zeci de reprezentanti (ierarhi, preoti si teologi laici) ai Patriarhiei Ecumenice, Patriarhiei Alexandriei, Patriarhiei Antiohiei, Patriarhiei Ierusalimului, Patriarhiei Moscovei, Patriarhiei Serbiei, Patriarhiei României, Patriarhiei Georgiei, Bisericii Ortodoxe a Ciprului, Bisericii Ortodoxe a Greciei, Bisericii Ortodoxe a Poloniei, Bisericii Ortodoxe a Albaniei, Bisericii Ortodoxe Cehiei si Slovaciei, Bisericii Ortodoxe a Finlandei, Bisericii Apostolice a Estoniei si ai Biserici Romano-Catolice. Din partea Patriarhiei Bulgariei nu au venit nimeni, iar delegatia Patriarhiei Moscovei s-a retras în prima zi datorita prezentei delegatiei Bisericii Estoniene, declarata “autonoma” de catre Patriarhia Ecumenica, dar nerecunoscuta ca atare de Biserica Ortodoxa Rusa.

Acordul de la Ravenna este trecut sub tacere si putin comentat în mediile clericale si ale administratiei Bisericii Ortodoxe Române. Exista chiar un fel de “cuvânt de ordine”, anume diminuarea importantei concluziilor cuprinse în acord. Într-un comunicat de presa, Prea Sfintitul Petroniu Salajanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Oradiei si delegat al Bisericii Ortodoxe Române la dialogul teologic international între Biserica Ortodoxa si Biserica Romano-Catolica, ne spune ca “delegatii Bisericilor Ortodoxe si cei ai Bisericii Romano Catolice nu au luat în discutie si nu au cazut de acord asupra faptului ca episcopul Romei ar fi, în acest moment, primul între patriarhii lumii (subl n. – M.R.S.). Acest lucru ar fi imposibil, de vreme ce actualul episcop al Romei a si eliminat, la începutul anului 2006, dintre titlurile sale pe cel de patriarh al Occidentului. Primatul papal va fi luat în discutie de aceasta comisie în urmatoarele doua etape: 2007-2009 «Primatul în primul mileniu crestin»; 2009-2011 «Primatul în cel de-al doilea mileniu crestin»”.

Analizat într-un stil minimalist, Acordul de la Ravenna poate fi înteles în spiritul declaratiei Prea Sfintitului Petroniu Salajanul drept un simplu petic de hârtie lipsit de orice valoare dogmatica tradusa în viata eccleziala. Asa sa fie, oare?

Vaticanul a fost si este un redutabil actor pe scena politica si religioasa a planetei. Acest fapt reprezinta un adevar istoric incontestabil. În actiunile lor, papii au utilizat diplomatia, persuasiunea, banii, iar uneori santajul si chiar crima pentru a obtine rezultatele dorite. Evenimentele si dovezile istorice ne spun ca la Vatican a existat întotdeauna un plan elaborat pe termen foarte lung, în care erau cuprinse fundamentele, prioritatile si directiile de actiune ale Bisericii Catolice pentru perioada respectiva. Europa de Est cunoaste efectele unui astfel de plan si înca sângereaza datorita ereziei Uniatismului, instrumentul prin care Vaticanul si-a sporit influenta în tari ortodoxe precum România sau Ucraina.

Credem ca Acordul de la Ravenna face parte din planul Bisericii Catolice de a spori întinderea autoritatii papale. Nu cred ca din partea Vaticanului ar exista dorinta sincera de a se reface unitatea Bisericii lui Hristos. Exista suficiente argumente în acest sens.

Ni se spune ca primatul papal va fi discutat în urmatorii patru ani. De fapt, în urmatorii patru ani se vor discuta efectele acceptarii ideii ca papa este “primus inter pares”. În Acord se lasa de înteles ca, în principiu, primatul papal a fost acceptat de semnatari: “Art. 41. Ambele parti sunt de acord ca în vremea Bisericii nedespartite aceasta ordine canonica (taxis) era recunoscuta de toti. Mai sunt de acord ca Roma, Biserica care «prezideaza în iubire», potrivit expresiei Sfântului Ignatie al Antiohiei (Catre Romani, prolog), ocupa primul loc în aceasta taxis si, prin urmare, episcopul Romei era protos-ul între patriarhi. Nu sunt de acord însa în ce priveste interpretarea dovezilor istorice din aceasta epoca cu privire la prerogativele episcopului Romei drept protos, o chestiune înteleasa în moduri diferite deja în primul mileniu.

Art. 42. Sinodalitatea la nivel universal exercitata în sinoade ecumenice implica un rol activ al episcopului Romei ca protos al episcopilor scaunelor mari în consensul episcopilor adunati. Desi episcopul Romei n-a reunit Sinoadele Ecumenice din primele secole, nici n-a prezidat vreodata personal asupra lor, a fost cu toate acestea implicat îndeaproape în procesul luarii deciziilor de aceste sinoade.

Art. 43. Primatul si sinodalitatea sunt interdependente reciproc. De aceea la toate nivelurile vietii Bisericii — local, regional si universal — primatul trebuie întotdeauna privit în contextul sinodalitatii, iar sinodalitatea în contextul primatului.

În ce priveste primatul la diversele niveluri, dorim sa afirmam urmatoarele:

1. La toate nivelurile primatul e o practica ferm întemeiata în traditia canonica a Bisericii.

2. În timp ce faptul unui primat la nivel universal e acceptat atât de Rasarit, cât si de Apus, exista diferente de întelegere cu privire la modul în care trebuie exercitat, precum si cu privire la fundamentele lui scripturistice si teologice.

Art.44. În istoria Rasaritului si Apusului, cel putin pâna în secolul IX, o serie de prerogative au fost recunoscute protos-ului sau capului (kephale), întotdeauna în contextul sinodalitatii si potrivit conditiilor timpului, la fiecare din nivelurile bisericesti institutionalizate: în plan local, episcopului ca protos al diecezei lui fata de prezbiterii si poporul sau; în plan regional, protos-ului fiecarei mitropolii fata de episcopii provinciei si protos-ului fiecareia din cele cinci patriarhii fata de mitropolitii jurisdictiei fiecaruia; iar în plan universal, episcopului Romei ca protos între patriarhi. Aceasta distinctie de planuri nu diminueaza egalitatea sacramentala a fiecarui episcop sau catolicitatea fiecarei Biserici locale.

Art. 45. Chestiunea rolului episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor ramâne sa fie studiata mai în profunzime. Care anume e functia specifica a episcopului “primului scaun” în ecleziologia de comuniune (koinonia) si în lumina a ceea ce s-a spus în textul de fata despre sinodalitate si autoritate? Cum anume trebuie înteleasa si traita în lumina practicii ecleziale a primului mileniu învatatura despre primatul universal a Conciliilor Vatican I si II? Sunt întrebari cruciale pentru dialogul nostru si pentru sperantele restaurarii comuniunii depline între noi.”

În urmatorii patru ani se vor discuta, conform Art.45, rolul si functia episcopului “primului scaun”. În opinia noastra, principiul primatului papal a fost acceptat. O mare eroare. Vaticanul evita sa discute problemele reale care despart Catolicismul de Ortodoxie si aplicând în interes propriu tehnica de negociere “sa discutam despre ceea ce ne uneste si nu despre ceea ce ne desparte”, obtine de la reprezentantii mai multor Biserici Ortodoxe urmatoarele concesii:

Bisericile Ortodoxe Autocefale sunt considerate Biserici locale, într-un fel de situatie de inferioritate fata de Biserica Catolica, considerata Universala (vezi rationamentul de la II. Tripla actualizare a sinodalitatii (concilaritatii) si autoritatii).

Traditia recunoasterii primatului marturisita în Rasarit si în Apus dovedeste ca Scaunul episcopului Romei este întâiul între scaunele Bisericii (vezi rationamentul de la Art. 43).

Papa are rolul de primat al Bisericii si de reprezentant legitim si unic al acesteia (vezi rationamentul de la Art. 44).

Rolul si functiile primatului papal urmeaza a fi discutate în urmatorii patru ani (vezi rationamentul de la Art. 45).

Este socant cu câta usurinta a fost acceptat ca viabil principiul primatului papal. Participantii la Conferinta de la Ravenna au ignorat în mod voit atât evolutia istorica si dogmatica a Bisericii Catolice, cât si particularitatile istorice ale Ortodoxiei Rasaritene. Papalitatea secolului XXI este absolut diferita de papalitatea primului mileniu al crestinismului. Simplul fapt ca papa mileniului I era ortodox este suficient pentru a desfiinta aplicabilitatea rationamentelor cuprinse în Acordul de la Ravenna. Daca aceste rationamente ar fi doar o simpla reamintire a unor vremuri de mult apuse, ne-am bucura pentru o asa frumoasa lectie de istorie marturisita în comun de ortodocsi si catolici. Însa Acordul de la Ravenna este o prima etapa a unui proces ce urmareste sa obtina recunoasterea primatului Papei de la Roma, al papei secolului XXI.Despre filioque, despre despre Purgatoriu, despre Infailibilitatea Papei, despre toate celelalte grave diferente dogmatice care exista între Catolici si Ortodocsi nu se discuta. Vaticanul nu are acest interes. Vaticanul are un plan si urmeaza neclintit si cu rabdare acest plan.În Ortodoxie, în schimb, nu se poate ajunge la adoptarea unei poziti comune, ferme si coerente. Patriarhia Ecumenica este macinata de orgolii si de nostalgia vremurilor în care stapânea peste toti ortodocsii, Patriarhiile nationale ramân ratacite în labirintul intereselor lumesti, iar Patriarhia Rusa este înca animata de sentimente nationaliste si imperialiste si de dorinta nemarturisita de a fi “A Treia Roma”. Apropo, trebuie sa mentionam ca reprezentantul Biserici Ortodoxe Ruse în Comisia Teologica Mixta Internationala de Dialog, PS Ilarion, Episcop al Vienei si Austriei, a exprimat, la mijlocul lunii trecute, dezacordul Patriarhiei Ruse fata de documentul de la Ravenna.

Marcel Radut Seliste

SURSA: Revista ROST

Miscarea ecumenica este afectata de ruptura dintre Biserici referitoare la valorile morale, iar liderii religiosi ar trebui sa transmita semnale foarte puternice lumii crestine, si nu doar mult zgomot, a afirmat nu cu mult timp in urma, într-o conferinta de presa, Mitropolitul Kiril de Smolensk si Kaliningrad, presedinte al Departamentului pentru Relatii Externe al Patriarhiei Moscovei.

„Asa cum înteleg, din adâncul traditiei mele si din adâncul culturii mele, ne apropiem de o criza a fenomenului ecumenic. Bineînteles, noi încercam sa depasim divizarea istorica a crestinismului, încercam sa continuam dialogul religios pentru a gasi o cale pentru viitor.

Totodata, a continuat el, „stam în fata unei mari rupturi în sânul familiei crestine si ma refer în special la ruptura din domeniul moralei. Desigur, noi credem într-un singur Dumnezeu si în Sfânta Treime, dar nu este de ajuns… Cred ca trebuie sa avem o baza morala comuna foarte puternica pentru a continua pelerinajul nostru ecumenic. Pentru mine va fi foarte dificil sa accept declaratia comuna despre atitudinea crestinilor fata de problemele modernitatii, daca noi, în calitate de crestini, nu avem aceeasi perceptie asupra valorilor morale“, a subliniat înaltul ierarh.

„Este timpul pentru o autoexaminare a fenomenului ecumenic“, a invitat el liderii crestini ai Europei. „Desigur, suna frumos sa asculti stralucitoarele declaratii despre succesul esentei ecumenismului, dar, în acelasi timp, trebuie sa fim foarte critici“. În opinia sa, delegatii prezenti la reuniunea care s-a desfasurat anul acesta la Sibiu evita sa puna în discutie ideea de pacat, desi credinciosii au ascultat, cu acel prilej, „voci foarte puternice si stralucite“. „Nimeni nu a vorbit de pacate si despre perceptia crestina asupra pacatului. Ideea de pacat, improprie pentru o filozofie liberala si pentru o teorie politica liberala, este cruciala pentru crestinism.“ Inaltul ierarh a sugerat in contextul unor asemenea adunari sa se introduca pe agenda reuniunilor ecumenice viitoare discutii oneste despre valorile morale comune si despre mesajul ecumenic al crestinatatii catre lumea moderna.

SURSA: Gardianul

Irja Askola este pastorita luterana si totodata poeta din Finlanda. Ea va participa la Adunarea Ecumenica de la Sibiu care are ca tema “Lumina lui Hristos lumineaza tuturor. Speranta pentru innoire si unitate in Europa“.

Sa ne rugam sa ne pazeasca Dumnezeu de innoirea dreptei credinte, si sa speram ca inaltii nostri ierarhi care s-au gandit sa organizeze adunarea o sa fie paziti de dracii “innoirii” pe care ii vor aduce cu ei puhoaiele de intai statatori ale ereticilor din toata Europa care vor petrece la Sibiu in toamna aceasta.