Oana IFTIMIE Faptul de a nu ne păsa de alţii şi tot era destul de tragic, dar, de la o vreme, se vede că nu ne mai pasă nici măcar de noi înşine. Apreciind după entuziasmul cu care ne grăbim să amestecăm, într-un ghiveci indigest, ortodoxia cu tot ce ne cade în mână, de prin [...]

Dialogul dintre ortodocşi şi anticalcedonieni – adică membrii Bisericilor monofizite din Orient, copţii, armenii şi etiopienii, ostili Sinodului al-IV-lea ecumenic de la Calcedon care a stabilit dogma celor două firi a lui Hristos – dialog dus de mai mulţi ani de Patriarhia Constantinopolului şi de alte Biserici angajate în ecumenism, a stârnit recent neliniştea călugărilor athoniţi. „Memoriul” lor despre acest dialog a rezumat pertinent argumentele teologilor ortodocşi ale căror voci înăbuşite de mass-media îndrăzniseră să se ridice împotriva metodelor antiecleziale ale acestui dialog şi împotriva presupoziţiilor lui dogmatice, aflate la antipodul tradiţiei Apostolilor, Părinţilor Bisericii şi Sinoadelor ecumenice. „Lumina Taborului” a prezentat în editorialul precedent principalele obiecţii ale călugărilor athoniţi.