UNIVERSITATEA ARISTOTELICÃ TESALONIC
FACULTATEA DE TEOLOGIE,
SECŢIA: TEOLOGIE PASTORALÃ ŞI SOCIALÃ
DISCIPLINA: SFÂNTA SCRIPTURÃ ŞI SCRIERILE SFINŢILOR PÃRINŢI
PROTOIEREU PROFESOR THEODOROS ZISIS
Tesalonic, 18 Aprilie 2001
Preafericite,
Am sperat cã neliniştea şi împotrivirile deplinãtãţii Bisericii binecredincioşilor creştini ortodocşi, care cunosc cele ale credinţei şi sunt angajaţi activ în trupul Bisericii, vor sensibiliza mintea şi inima Prea Fericirii Voastre şi veţi proceda la schimbarea hotãrârii Permanentei Sfântului Sinod, prin care v-aţi dat asentimentul sã participaţi la schimbul de onoruri cu antihristul şi panereticul papã al Romei, aţi desfiinţat Evanghelia lui Hristos, aţi “demolat” Sfintele Canoane, aţi ofensat pe Sfinţii care au luptat împotriva papei şi aţi deschis uşa spre a intra în Bisericã lupi grei.
Împreunã cu împovãratul de multimea ereziilor papã, cinstiţi-i şi pe toţi vechii eretici şi dascãli mincinoşi: pe Arie, pe Macedonie, pe Eutihie, pe Apolinarie, care sunt îngeri în comparaţie cu papismul si cu rãtãcirile lui. Dar pentru Prea Fericirea Voastrã nu mai conteazã nici Evanghelia, nici Sinoadele Ecumenice, nici învãtãtura Sfinţilor şi de Dumnezeu purtãtorilor Pãrinţi. Faptele Prea Fericirii Voastre Vã dezmint cuvintele. Prin urmare, daţi jos icoanele sfinţilor din biserici, dacã tot aţi înjosit şi aţi desfiinţat învãţãtura lor, ca sã înţeleagã mai bine ce se petrece, poporul care e dezamãgit şi se aflã în derutã. Ce sens mai are sã vorbim despre romanitate şi despre civilizaţia ortodoxã, când strãmoşii noştri bizantini preferau sã vadã în Cetate “a împãrãţi turbanul turcesc decât tiara latinilor”? Refugiaţii memorabilei patrii ar fi preferat sã moarã, decât sã primeascã a cinsti pe casapul romanitãţii.
Cu respect şi discernãmânt Vi s-au adresat în mod izolat Sfântul Munte, mãnãstirile, mulţi clerici, monahi si laici, si V-au cerut sã sesizaţi greşeala deciziei şi sã preveniti sminteala şi dezbinãrile. Vizita papei şi onorurile cãtre acesta se constituie într-o temã mai mare decât cea în legãturã cu buletinele. Cum de nu o sesizaţi? Greşeli fac toţi: şi patriarhii şi arhiepiscopii. Numai papa pretinde cã e infailibil şi numai ereticii nu vor sã-şi schimbe pãrerea, din egoism şi încãpãţânare. Ascultaţi şi vã angajaţi în fel de fel de chestiuni despre credinţã cu persoanele lumeşti. În loc sã-i învãţaţi şi pe ei şi pe numerosul popor, ce înseamnã papa şi papismul, adicã erezie şi înşelare, ce înseamnã denaturarea Evangheliei în putere de stat lumeascã şi de dominatie, dupã care “li se pare cã stãpânesc popoarele”. Vã bazaţi pe faptul cã Vã cântã în strunã majoritatea celor ce nu cunosc chestiunile credinţei, pentru a cãror neştiinţã, noi, toţi pãstorii, vom da seamã înaintea lui Dumnezeu.
V-aţi apãrat înaintea credincioşilor, zicând cã statul l-a invitat pe papã şi cã fiind presaţi aţi cedat de nevoie. Totuşi, credinciosul popor V-a dat dovada sprijinului sãu cu prilejul diverselor manifestãri, ca sã staţi ferm si sã ţineţi piept presiunilor, fiindcã opinia poporului o au în vedere mai mult politicienii, (care au fost) aleşi de popor. Faptul cã şi Prea Fericirea Voastrã a evitat a se opune într-un singur trup şi cu o singurã gurã înseamnã cã doreşte sã vinã papa în Grecia, pentru a câştiga profil european în legãturã cu noi – chipurile – fanaticii, retardaţii şi “minunaţii”, dupã caracterizarea onorificã a Fanarului. În orice caz, deja politicienii îşi freacã mâinile pentru reuşita operaţiunii de dezbinare, dupã cum şi diplomaţii Vaticanului dau curs informaţiei (în legãturã cu vizita papei – n.tr.) cã nu se exercitã nici o presiune, iar dacã Biserica a ridicat obiecţii, a fost obligatã sã se potoleascã, pentru a nu se face rabat şi astfel sã fie înnegritã imaginea ţãrii noastre în exterior. La fel, informeazã şi cercurile Vaticanului, lãsând sã se înţeleagã cã Arhiepiscopul ar dori şi chiar aşteaptã sã vinã papa.
Mulţi arhierei, chiar şi dintre sinodali, dar, mai ales, dintre cei ce aprobaserã venirea papei, izbindu-se în eparhiile lor de furia şi de revolta poporului, şi-au suflecat mânecile şi au dezlãnţuit campania împotriva papei, insistând cã cedeazã dorinţei şi angajamentului pe care şi le-au luat în scris de a veni papa. Şi se pare cã, într-adevãr, aşa este; deoarece nu aţi luat deloc în seamã textele mãrturisitoare ale multor arhierei, care V-au cerut sã convocaţi corpul legislativ al ierarhiei, a cãrei copleşitoare majoritate nu este de acord cu hotãrârea Permanentei Sfântului Sinod. De ce nu convocaţi ierarhia pentru o atât de importantã temã, care tinde sã dezbine şi sã sfâşie trupul Bisericii? Cunoaşteţi foarte bine din cercetãrile şi studiile personale ale Prea Fericirii Voastre ce a însemnat şi ce înseamnã tema calendarului, care tot din Occident a fost instigatã şi care a fost susţinutã de regimul politic elen. Pe Meletie Metaxakis vreţi sã-l urmaţi, care s-a fãcut izvor şi pricinã a schismelor şi suferinţelor? Nu funcţioneazã sistemul sinodal? Face-vom din Atena Vatican? Vã bizuiţi pe felul de a gândi şi pe linguşirile persoanelor din cercul Prea Fericirii Voastre şi ale celor ce tânjesc dupã funcţii şi promovãri, dar neglijaţi conştiinţa plinãtãţii Bisericii care s-a manifestat de multe ori şi în multe feluri. Oricum, sã cunoaşteţi cã pe papa nu-l primeşte Biserica Eladei! Îl primesc Arhiepiscopul Hristodul şi cei dimprejurul lui, clerici şi teologi cu cuget lumesc, cu scopul de a trãda şi a desfiinţa Credinţa Ortodoxã. Şi, dupã cum la Ferrara-Florenţa nu am avut unire, ci falsã unire, aşa şi acum nu avem primire, ci falsã primire. Acestea, pe care le întreprindeţi, memoria colectivã ortodoxã le va uita, ca şi cum nici nu ar fi avut loc. Nu aţi luat în seamã nici pocãinţa celor ce au semnat ruşinoasa hotãrâre a acelui sinod, care în faţa protestelor binecredinciosului popor şi-au retractat semnãtura şi şi-au mãrturisit greşeala. Prea Fericirea Voastrã nu luaţi în considerare nimic.
Mintea şi inima ortodocşilor nu pot sã înţeleagã ceea ce se va întâmpla. În ziua aceea, se va rãstigni din nou Hristos împreunã cu rãstignita Sa Bisericã. Luna mai din 2001, luna cuceririi noastre de cãtre papă, va fi mult mai rea decât luna mai din anul 1453, care a fost doar luna cuceririi noastre trupeşti şi politice. Scrieţi cu propriul scris al Prea Fericirii Voastre o paginã neagrã în istoria Bisericii Eladei şi, astfel, deveniţi primul arhiepiscop care aţi pãrãsit poziţia riguros tradiţionalã. Dacã Prea Fericirea Voastrã urmãriţi astfel de întâietãţi şi evoluţii, poporul ortodox nu Vã va urma.
Desigur, încã n-au pierit (toate) nãdejdile. Sperãm în douã realizãri posibile omeneşte. Sã se gãseascã şi în ultima clipã episcopi vrednici de numele şi de chemarea lor. Sã-şi asume toţi responsabilitãţile şi fiecare personal. Nu este responsabil doar Arhiepiscopul, nici micul sinod, chiar dacã ar fi şi (mai) mare. În chestiunile de credinţã, competenţa nu constã în rezoluţii locale; este universalã şi soborniceascã. Marele Vasile a fãcut din mica Cezaree a Capadochiei centru şi inimã a Ortodoxiei, deasupra Romei, deasupra Constantinopolului şi a altor tronuri patriarhale. Turma ortodoxã de pretutindeni a Eladei cautã pãstori şi îndrumãtori. Nu este proprietatea (personalã) a nimãnui Credinţa Ortodoxã.
Iar a doua nãdejde a noastrã, mai puternicã, este Sfântul Munte, petrecerea cea cu nume sfinţit, Chivotul Ortodoxiei, care din nou se oferã sã ajute curajosul şi luptãtorul popor, faţã în faţã cu catastrofa Noii Ere a lui Antihrist, cu ecumenismul şi sincretismul ei. Cele trei inspirate texte conglãsuitoare ale Sfintei Kinotite nu le-a luat în considerare Arhiepiscopul; le-a primit însã ca pe un miros de bunã mireasmã duhovniceascã de Hristos purtãtorul popor, asteptând şi alte lucrãri (de acest fel).
Şi, dacã vor fi dezminţite şi aceste nãdejdi ale noastre, suntem siguri cã ceea ce nu am putut sã izbutim noi, din cauza pãcatelor şi a nevredniciei noastre, o va reuşi Dumnezeu. La sfârşit, Hristos şi Biserica vor birui, iar nu antihristul papã; Mielul, iar nu fiara!
Fericiţilor, Preafericite, toţi câţi sunteţi prieteni ai Mielului şi potrivnici ai fiarei.
Cu îndatorată cinstire,
cel mai mic între preoţi,
Theodoros Zisis
